Vezi meniu

Istoric

X

"Medicul uman salveaza omul, medicul veterinar salveaza omenirea"

- Louis Pasteur

SN Institutul Pasteur din Bucuresti a fost infiintat in 1895 in cadrul Şcolii Superioare de Medicina Veterinara sub denumirea de „Institutul de virus vaccinal”.
In 1905 in cadrul Şcolii Superioare de Medicina Veterinara se infiinteaza Serviciul de seruri si vaccinuri, care reprezinta parintele „Institutului de Seruri si Vaccinuri”, fondat in 1909, prin legea de organizare a Şcolii Superioare de Medicina Veterinara, prin eforturile Prof. Dr. Paul Riegler (1867–1936), personalitate stiintifica remarcabila a vremii, colaborator al Prof. Dr. Victor Babes (1854-1926) si cu sprijinul Prof. Dr. I. Cantacuzino (1863-1934).

Productia vaccinului antivariolic, destinat imunizarii populatiei umane, a fost prima atributie a Institutului. Apoi, din 1896 s-a inceput prepararea tuberculinei si din 1900 si a altor produse biologice (serul antirujetic, vaccinul si serul anticarbunos, vaccinul antivariolic ovin si serul antivariolic, serul antitetanic si culturile de Salmonella typhimurium utilizate in combaterea rozatoarelor), Institutul fiind la acea vreme al treilea Institut de acest fel din Europa.

Activitatea Institutului a avut o contributie importanta in mentinerea potentialului combativ al armatei romane in cursul razboaielor din 1913 si 1916-1918. Impreuna cu Institutul de Seruri si Vaccinuri de uz uman (viitorul Institut Cantacuzino) a constituit o singura formatiune militara care s-a instalat in laboratoarele Facultatii de Medicina din Iasi, iar in 1918, timp de 2 luni, la Harkov (Rusia), continuand productia de seruri hiperimune necesare armatelor romane si ruse.

La 27 decembrie 1921, cu ocazia aniversarii centenarului nasterii lui Louis Pasteur, s-a solicitat si s-a obtinut acordul Legatiei Frantei la Bucuresti si a Institutului „Pasteur” din Paris, ca Institutul de Seruri si Vaccinuri din Bucuresti sa poarte numele marelui savant francez.
In 1924 Institutul Pasteur se dezvolta si incepe sa functioneze si pe amplasamentul actual, situat in cartierul Giulesti, Bucuresti.
Activitatea de diagnostic s-a extins, iar laboratoarele veterinare regionale care erau in subordinea Institutului, alaturi de diagnosticul de laborator, au inceput sa produca si unele vaccinuri pentru nevoile zonei de influenta.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Institutul a trecut in subordinea Ministerului Agriculturii, devenind principalul organism tehnic al autoritatii veterinare de stat.
Prin decretul 409 din 28 decembrie 1949, Institutul s-a scindat in doua institute si anume: “Institutul de Seruri si Vaccinuri Pasteur” si “Institutul de Igiena si Patologie Animala”, cel din urma functionand in vechiul amplasament situat pe Splaiul Independentei, in incinta Facultatii de Medicina Veterinara Bucuresti, si fiind prima unitate exclusiva de cercetare stiintifica veterinara din Romania.
In februarie 1962 cele doua institute au fost unificate formand „Institutul de Cercetari Veterinare si Biopreparate Pasteur”.

In anul 1991 prin H.G. nr.665, „Institutul de Cercetari Veterinare si Biopreparate Pasteur” (ICVB Pasteur) s-a reorganizat ca regie autonoma a statului, sub denumirea de „Institutul National de Medicina Veterinara Pasteur” R.A. (INMV Pasteur), iar prin H.G. nr. 638 din 25 septembrie 1998 s-a reorganizat ca „Societatea Nationala Institutul Pasteur” S.A (SNIP).

In decursul istoriei sale, SN Institutul Pasteur Bucuresti a avut o contributie esentiala in eradicarea unor boli epizootice (variola ovina, durina, morva, bruceloza, febra aftoasa) si reducerea drastica a incidentei altora (antraxul, tuberculoza, agalaxia contagioasa a oilor, pesta porcina, boala Newcastle, leucoza enzootica bovina, rabia etc. .